Istoric

În conjunctura arătată și anticipând cu mult situația existentă în alte țări, ia naștere în București, la …. octombrie 1869, prima societate de farmacie, cu denumirea Societatea Pharmaciștilor Români, care-și depune drept program oficial „susținerea și dezvoltarea științei  pharmaceutice în România”. Apariția Societății și aplicarea lui au constituit un important punct de plecare pentru mișcarea farmaceutică românească, pentru continuarea tradițiilor ce s-au transmis de-a lungul timpului, mai ales prin instaurarea unor reglementări ce aveau să asigure organizarea si functionarea in bune conditii a acestei prime societati de farmacie din tara noastră. Printre metodele de lucru statuate se prevedeau: conversatia, întrunirea si disertatia stintifica, conditiile impuse la primirea unui nou membru, luarea hotarârilor cu majoritate de voturi, apelul nominal la fiecare sedinta, inscrierea la cuvânt, redactarea ordinei de zi si a dărilor de seama, realizându-se o exigență rar întâlnită la societatile de mai târziu. La finele anului președintele era obligat să prezinte un raport asupra „stării și progresului Societății”. Alegerea comitetului se făcea anual, prin vot deschis, din rândul absolvenților Scolii Nationale de Farmacie.

Asa cum se enuntase in statutul Societatii primul periodic farmaceutic romanesc apare in februarie la București, cu titlul Fóia Societății Pharma… Români – Jurnal Scinatic si Pharmaceutico- comercial Revista, deși avea mai ales caracter informativ și publicitar, își propusese totuși includerea de dezbateri ale unor probleme de specialitate, deoarece ea trebuia să devină instrumentul prin care Societatea putea să-și infáptuiascà programul de dezvoltare și prosperare a „artei farmaceutice românești” la nivelul celor din țările avansate. Din conținutul celor 12 numere apărute în perioada 1871-1872 reies în bună măsură principalele preocupări ale farmaciștilor de atunci. Mai mult de o jumătate din cele 150 de subiecte sunt din domeniul chimiei analitice și, deși nesemnate, ele trădează personalitatea profesorului A.Trausch. Pregatirea ediției a Il-a a Farmacopeei Române a constituit de asemenea pentru comitetul de redacție o preocupare de seamă.

Au fost luate in discutie o parte din monografiile înscrise în prima ediție, însoțite de noi propuneri. S-au mai acordat spații largi prezentării metodelor „pentru identificarea și constatarea purității preparatelor chimice oficinale”, precum și problemei incompatibilităților. S-au dezbătut subiecte privind elaborarea unui medicament de calitate, ca și necesitatea existenței unor relații strânse de colaborare științifică între medici si farmaciști. Sau, mai analizat normele si regulile de igienă publică în cadrul cărora au fost propuse metode pentru combaterea unor boli epidemice și descrise anumite dezinfectante. Articolele nefiind semnate, nu a fost posibilă identificarea autorilor. Limba curată, exigența științifică și preocuparea atentă pentru aspectul revistei au făcut din primul periodic al farmaciștilor români un valoros act de cultură profesională. Existența atât de scurtă a acestei publicații se identifică nemijlocit cu reacția de protest a farmaciștilor proprietari care, atacați fiind în paginile revistei pentru atitudinea lor față de farmaciștii salariați, au refuzat să-i mai acorde sprijinul material necesar. Societatea a mai dăinuit astfel doar un scurt timp, o ultima mențiune despre existența ei fiind făcută în Monitorul Oficial din septembrie 1877.

Această primă Societate a avut o existență scurtă, dar meritorie, ea promovând nu numai activitatea științifică, ci și afirmarea elementului autohton, prin inițierea și susținerea luptei pentru asigurarea de drepturi egale farmaciștilor români, instruiți în țară sau specializați în străinătate, cu cele ale proprietarilor de farmacii. Dispariția acestei Societăți și a Buletinului nu a reușit să imprime delăsare, mai ales in rândul absolvenților Școlii Naționale de Farmacie, dornici să fie la curent cu achizițiile și înnoirile profesionale din Europa. În septembrie 1880 se înființează Societatea Farmaciștilor din România care nu este însă continuatoarea societății anterioare, dar care, prin funcțiile și obiectivele propuse, a preluat parțial din atribuțiile Colegiului Farmaceutic.

În pofida obstrucțiilor făcute de unii farmaciști din vechiul Colegiu cu vederi conservatoare, Societatea a polarizat în jurul ei o pleiadă de tineri absolvenți, receptivi la mutațiile pe care trebuia să le traverseze viața științifică și profesională a farmaciei românești. După câteva luni de la înființare, la 1 Ianuarie 1881, Societatea editează la București primul număr al unei publicații proprii: Organul Societății Farmaciștilor din România. Foie pentru sciință, artă și interesele farmaceutice. Revista dezbate cu deplină autoritate „chestiuni de șciință, artă si organizare farmaceutică”; publică dări de seamă asupra activtății comitetului societății, aspecte organizatorice și de deontologie, informări asupra mișcării profesional-ștințifice; se ocupă de cultura, aclimatizarea si valorificarea plantelor medicinale; descrie procedee de extracție a principiilor active din produsele vegetale, metode analitice pentru controlul purității substanțelor chimice anorganice; prezintă noi specialități; face propuneri pentru Farmacopeea Română, ediția a III-a; elaborează studii privind prepararea și conservarea medicamentelor și supune discuției puncte de vedere asupra unor probleme tehnice și profesionale.

Scroll to Top